Vasile Avram

Postfaţă la Cărţile eptimahice

Dacă ceea ce există nu este,
iar ceea ce este nu se arată
decât în sine şi pentru sine,
ce altceva ne rămâne de făcut decât
să îngemănăm într-un urcuş iniţiatic
disperarea de a nu şti cu înţelepciunea resemnării.

Şi printr-o astfel de prismă spiralică,
de acolo de sus, de la capătul urcuşului,
din apropiere de noumen,
lucrurile lumii să apară ca nişte homeomerii
gata să se constituie în universalii
şi să-şi afle culcuş în poala divinităţii.

E singura cale de a ne mântui prin cunoaştere.