Hieroglif I

Noiembrie. Pe dosul cuvintelor scrie cu negru că nu-mi mai sunt. Un străin trece uneori prin oraş şi vindecă arborii. Scoate sticluţe colorate pe care le priveşte în soare şi le duce apoi atent la ureche. Mâneci largi alintă aerul care geme. Când scrii nu ai mâini. Pe dosul cuvintelor zice cu negru că cei fără mâini pot să pipăie lucrurile cu pleoapa întoarsă.

În mijlocul oraşului creşte un turn şi suntem mândri de asta. E orologiul nostru cu păuni; când ţipă lung ştim că e ora exactă, dar tot nu ne pasă. Luceşte. Sub lună parcă ar fi oraşul licorn, din coama lui femeile ţesând draperii la ferestre.

Ieri am trecut pe strada pavată şi arborilor le crescuseră degete peste noapte. Devreme în zori, străinul atinge iarba cu poalele hainei lungi, zdrenţuite; unii spun că atunci se aud clopoţei.