Mere târzii (Cantilenă III)

Vizuina caldă a morţii.
Pătura miroase a mâţii
pe care i-am aruncat în râu.
Pisica îi mai caută încă,
eu caut un loc în care să mă ascund.
Mă priveşte cu ură, cu spaimă,
dar nu ştie.

Mănânc pâine.
Va fi o iarnă lungă, îmi spun,
vor pune mai multă miere în stupi
şi-n casă va fi cald
şi în pat va fi cald
va fi cald sub pătura aia
ca şi cum
m-aş ascunde.