Arhiva

Archive for the ‘Articol’ Category

COMUNICAT DE PRESĂ

În perioada 21 – 23 iulie 2017, la Sibiu, se vor desfășura lucrările Festivalului Internațional de Poezie Artgothica. În cadrul Festivalului, vor fi acordate Premiile Naționale pentru Poezie Mircea Ivănescu, aflate la a VI-a ediție, de către un Juriu prezidat de către criticul Mioara Bahna, din Juriu mai făcând parte scriitorii și criticii literari Ciprian Chirvasiu, Marius Dumitrescu, Silviu Guga și Anda Ionaș.


În programul Festivalului sunt incluse două nopți de recitaluri poetice și muzică folk cu Maria Gheorghiu, Tic Petroșel, Valeryi Mayn și alți invitați. Vor avea loc prezentări de carte, de publicații și proiecte culturale, dezbateri pe teme literare precum și festivitatea de premiere a câștigătorilor acestei ediții a Premiilor Naționale pentru Poezie Mircea Ivănescu.

Nominalizările rezultate în urma voturilor membrilor Juriului sunt, în ordinea alfabetică a numelor celor nominalizați:

Premiul Mircea Ivănescu pentru volum de poezie:

 George G. Asztalos, mi se ulise, Editura Grinta, 2016;

Silviu Dachin, Bilet în lojă, Editura Grinta, 2016;

Virgil Diaconu, Atelierul de fluturi, Editura Tiparg, 2016;

Gela Enea, Cocoșul are dreptul la o secure ascuțită, Editura Aius, 2016.

 


Premiul Mircea Ivănescu pentru volum de debut în poezie:

 Cornelius Drăgan, Mușcătura fluturelui japonez, Editura Junimea, 2016;

Irina Lazăr, Fragment de joc, Editura Grinta, 2016;

Adi Serafim, Ce greu e și ce puțin durează, Editura Integral, 2016;

Letiția Vladislav, Viață într-un pumn de lacrimic, Editura Grinta, 2016.

Trofeele oferite sunt executate din ceramică  de către artistul plastic Niu Herişanu.


Menționăm că, în cadrul Premiilor Naționale Pentru Poezie Mircea Ivănescu, nu s-a jurizat întreaga producție editorială a anului 2016 ci s-au jurizat doar volumele și grupajele înscrise de către autori sau editori conform Regulamentului Premiilor.

Trofeul Mopete pentru manuscris nu se acordă la această ediție.


Au confirmat participarea aproximativ 50 de poeți, critici literari, redactori șefi de publicații culturale din țară și străinătate.

Festivalul Internațional de Poezie Artgothica este organizat, în colaborare, de către Asociația Culturală Artgothica Sibiu și Asociația Culturală Direcția 9, cu sprijinul Primăriei municipiului Sibiu și al Consiliului Județean Sibiu.

 Intrarea este liberă la toate evenimentele din cadrul Festivalului. Programul complet poate fi consultat la adresa https://artgothica.wordpress.com

Colegiul Director al Asociației Artgothica Sibiu

Anunțuri
Categorii:Articol, Uncategorized

PROGRAM – ARTGOTHICA . FESTIVALUL DE POEZIE – SIBIU 2017

ARTGOTHICA . FESTIVALUL DE POEZIE – SIBIU 2017

Locul de desfăşurare al evenimentului : Sibiu, str.Mitropoliei nr.13 „Casa cu Cariatide”

Perioada festivalului : 21-22 iulie 2017

PROGRAM PUBLIC

 VINERI 21 IULIE 2017

Ora 15.00   Curtea interioară a „Casei cu cariatide”,  str. Mitropoliei 13, Sibiu                                    Deschiderea Festivalului de Poezie Artgothica 2017

Ora 15.30  Curtea interioară a „Casei cu cariatide”,  str. Mitropoliei 13, Sibiu                                    Ateliere literare& lansări de carte și reviste

 Ora 17.00  Biblioteca Județeană Astra Sibiu                                                                                                   Seminar despre literatura contemporana cu tema :                                                                 “Asemănări și diferențe dintre poezia feminină și cea masculină în                                 contextual actual”

 Ora  20.00  Curtea interioară a „Casei cu cariatide”,  str. Mitropoliei 13, Sibiu                                     „Noaptea Poeților” – recital de poezie al invitaților festivalului &                                     recital folk – Maria Gheorghiu &Tic Petroșel &Valeryi Mayn

SÂMBĂTĂ 22 IULIE 2017

Ora 10.00  Curtea interioară a „Casei cu cariatide”,  str. Mitropoliei 13, Sibiu                                     Ateliere literare& lansări de carte și reviste

Ora 17.00  Biblioteca Județeană Astra Sibiu                                                                                                     Decernarea Premiilor naționale pentru Poezie „Mircea Ivănescu” 2017 &                       Decernarea  „ Diplomelor de Excelenţă Artgothica”  

Ora  20.00  Curtea interioară a „Casei cu cariatide”,  str. Mitropoliei 13, Sibiu                                    „Noaptea Poeților” – recital de poezie al invitaților festivalului &                                       recital folk – Maria Gheorghiu &Tic Petroșel &Valeryi Mayn

Vă așteptăm cu drag !

 

Eveniment organizat cu sprijinul Consiliului Judeţean Sibiu prin Biblioteca Județeana Astra şi al Consiliului Local Sibiu prin Primaria Sibiu

Categorii:Articol, Uncategorized

tabara de poezie artgothica 2012

Categorii:Cronici, Film, Uncategorized

Foto-cronica expoziţiei din 6 decembrie

„Bohemian Flow art & pub” s-a dovedit o gazdă pe măsura aşteptărilor noastre. Subsolul din Piaţa Mică nr. 26 (sub Muzeul primei farmacii din ţară) ne-a primit cu generozitate, iar Mihai Neguş, managerul localului şi prietenul nostru, cu care ne-aşteaptă gânduri mari împreună, îşi pufăia nerăbdarea cu pipa aprinsă, să vadă cu ce ne prezentăm la prima noastră expoziţie de poezie în noul spaţiu. Subsemnatu’ am pescuit excelenta Scrisoare de pe acoperişul casei a lui Silviu Guga („eternul Guga”, cum mai e „alintat”), publicată în numărul din octombrie al revistei „Familia” de la Oradea şi cu asta am început.

Un senior domn, discret şi timid, un liric băutor de ceai, a primit cu surprindere invitaţia de a citi primul de pe scena „condamnatului la poezie”, deschizând recitalul: Valeriu Mircea Popa, un fel de vrăjitor incantând din Camera de subsol sau răscumpărarea. A fost şi momentul când zidul de cărămidă s-a îndoit puţin mai mult peste noi.

Photobucket
Valeriu Mircea Popa

Recitalul a continuat cu Adrian Suciu; altul, acelaşi?, strigându-şi poezia, împărţind-o audienţei cu gestul ştiut, umezindu-şi vârful degetelor, închinare suciană, pe vârful limbii, atent calculat, să nu cumva să se scuture foile de cuvinte.

Photobucket
Adrian Suciu

Băieţii au făcut repede loc celor trei muşchetărese: Despre Ofelia Prodan şi a sa Ulise şi jocul de şah au vorbit Teodora Coman şi Rita Chirian, o triadă de floretiste ale cuvântului evanescent, care din spatele timidităţii sondau cu severitate de amazoane alambicatele voci ale poeziei, care, probabil, pe însuşi Ulise l-ar fi intimidat.

Photobucket
Teodora Coman, Rita Chirian, Ofelia Prodan şi nişte mâini mitice gata să le înşface.

Secţiunea de debut a seratei a fost semnată de Iulia Moisei care se află încă în aşteptarea primului ei volum de versuri.

Photobucket
Iulia Moisei

După „episodul amazonic” a urmat o a doua parte a recitalului susţinut de Valeriu Mircea Popa şi Adrian Suciu, pentru ca apoi Silviu Guga să inunde Bohemian Flow cu notele de boemă ale lui Valentin Leahu din Apusul vinului în călimară, un tandem ce semna astfel un savuros episod nocturn.

Photobucket
Valentin Leahu şi Silviu Guga

Tot Silviu Guga a prezentat şi Antologia de poezie contemporană Ziua cea mai lungă, realizată de timişoreanul dan-pavelist Aleksandar Stoicovici, din care au citit Teodora Coman şi Dan Herciu, cuprinşi în paginile ei, ultimul dintre aceştia fiind şi cel care a dat titlul Antologiei după una dintre poeziile sale.

Photobucket
Teodora Coman

Photobucket
Dan Herciu

George al V-lea (George V. Precup) a citit din volumul său Dolor sau jupuind îndoiala, reafirmându-şi vocea specifică, unică, din paleta poeziei sibiene.

Photobucket
George Precup

Ne apropiam de final cu a treia repriză a recitalului Valeriu Mircea Popa şi Adrian Suciu.

Photobucket
Valeriu Mircea Popa, „răscumpărătorul”, şi Adrian Suciu, eminenţa cenuşie a seratei, privind din alt unghi poezia.

Mai avem câteva fotografii de atmosferă:

Photobucket
Ofelia Prodan, cu Ulise pe masă, şi Rita Chirian, cântecul sirenei.

Photobucket
…boemişti, boemaci şi boemieni.

Photobucket
O recunoaşteţi pe Krista Szocs (stânga), o altă tânără poetă sibiană care a mai citit la noi.

Photobucket

Şi semnez această carte eu, căprarul… Nicolae. Era de ziua Sf. Nicolae, dar nimeni n-avea joarda la el, să mă altoiască.

Photobucket
Călin Sămărghiţan, prezentator, fotoreporter, cronicar, agent provocator…

Categorii:Cronici

Vasile Chira – „Orologiul”, sau reinventarea literaturii ca pretext noetic

Photobucket (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2010, 121 pag.)

Semnul scriiturii lui Vasile Chira este interogaţia (v. ”Homo interrogans” volumul de debut în poezie al autorului, Editura Dacia, 2009). O interogaţie plină de forţă, salubră metafizic, ce se întinde spre cele mai înalte și alambicate jocuri ale fiinţei. Străluminată sau străîntunecată de razele luminos-întunecânde ale unui apofatism teologico-filosofic, această interogație frizează cele mai înalte trepte cognitive accesate prin concertate  mijloace stilistice. Scrierile sale sunt subtile simfonii ori sobre recviemuri.  În faţa marilor întrebări (dacă ţi le pui) nu trebuie să te grăbeşti să lipeşti răspunsuri generice, ci, mai curând, să te îndoieşti, să întrebi ori să strigi, mai ales în faţa acelor răspunsuri care îşi arogă statutul de universalitate.

”Fiţi tari, doar nu e altceva decât un accident genetic”, le spune medicul părinţilor cărora tocmai li se născuse un prunc bătrân. Cu barbă albă şi plete. Acest accident genetic însă este semnul prevestitor al unui accident cosmic, ontogenetic: cronopatia. Semnele sunt la început izolate, pentru ca foarte curând să cuprindă întregul Leidenstadt, oraşul suferinţei (în limba germană). Locuitorii oraşului nu realizează gravitatea ”accidentului”, decât atunci când vieţile le sunt întoarse pe dos, când timpul, această ”emanaţie a eternităţii”, o ia razna. Orologiul din turnul catedralei s-a defectat şi totuşi nu pot să facă nimic prin propriile lor forţe. Astfel devine tot mai evident că trebuie chemat constructorul orologiului, care nu vine singur, ci însoţit de fiul său. Acesta este doar registrul iconic, sensibil, al romanului, pretextul meditaţiei, premisele unui eseu despre atavismul ancestral al fiinţei umane: imposibilitatea de a-şi surmonta propriile limite.

Registrul metafizic abia de aici începe. Vasile Chira este un neo-kafkian prin excelenţă, dar dacă la scriitorul praghez forma parabolică a romanelor sale se fundamentează pe metafizica iudaică, la Vasile Chira apele subterane, sevele interioare vin din creştinism. Bântuiţi de aceleaşi angoase existenţiale, confruntându-se cu aceleaşi aporii, dacă la Kafka acestea au fost puse sub semnul expresionismului ori al suprarealismului (sau, puţin exacerbat, al romantismului), la Vasile Chira ele frizează un sens soteriologic.

Din păcate cei mai mulţi filologi, odată cu cei care înțeleg prin literatură o simplă inventariere a derizoriului cotidian, nu au acces la un astfel de registru, iar tăcerea cu care a fost întâmpinat romanul de care vorbim de către ”critica de specialitate” confirmă acest lucru. Filosofia, metafizica şi teologia sunt singurele instrumente cu care poţi să pătrunzi cu adevărat sub epiderma acestui roman, şi nu simpla perspectivă deschisă de aceste poziţionări, ci asumarea lor ontologică. Chiar şi o interpretare anagogică, la care mulţi teologi ar fi tentaţi, nu ar fi pentru ”Orologiul” decât tot o limitare în simpli parametri ai contingenţei.

Photobucket

Aşadar, uzitând aceeaşi modalitate parabolică kafkiană, romanul lui Vasile Chira transcende simpla receptare scolastică, de înregimentare stilistică, de autolimitare în curent literar (marii prozatori sparg întotdeauna aceste bariere), şi se întinde spre ceea ce am putea numi expresionism mistic (ca să fie mai digerabil: misteric), bine echilibrat între contemplaţie şi interogaţie, între miracol asimilat ontic şi rigoare a observaţiei lucide.

Aş îndrăzni să spun că ”Orologiul” este mai mult decât un spărgător de gheţă, stare de gheaţă a literaturii facile, simpliste şi simplificatorii, atât de premiată astăzi, ci este un veritabil crucişător ce deschide porţile de acces înspre ONTO-LITERATURĂ (aşa cum îi place autorului să-şi definească propriul demers literar), urcuşul pe o scară a lui Iacob dinspre perimetrul sensibil al scriiturii, spre cel inteligibil. Dincolo de o simplă abordare filologică, romanul necesită o abordare fenomenologică, în haoticul context actual, pentru a-i pătrunde în detaliu înţelesurile secunde.

Planul creativ al romanului se fundamentează pe angoasele omului solitar înaintea ”accidentelor” divine, pe tema imposibilităţii rasei umane de a se ridica în picioare în faţa Universului, pe sentimentul de interzicere pe care îl simte omul, fiinţă limitat cugetătoare, în faţa Abisului, a Deconstrucţiei, a Alienării: ”Un pitic neajutorat este omul, o insectă minusculă ce se caţără disperată pe marginea sandalei unui uriaş” (cap. V).

Catedrala este imensă, are dimensiuni inimaginabile, cosmice: 778 de metri lungime, o suprafaţă de 144.000 de metri patraţi şi o înălţime de 477 de metri, reclamând încăpăţânarea omului ”de a ajunge la Dumnezeu pe scară de piatră”. Vitraliile – joc al luminii între transparenţă şi ”densitatea minerală a zidurilor”, orga – cu 2.000 de registre şi 80.000 de tuburi, coloanele de sprijin – transcendentaliile medievalilor, turnul, treptele turnului, sunt categoriile intermediare dintre om şi divinitate, dintre spaţiu inteligibil şi abis, dintre demonstraţie şi axiomă, dintre ritm arhitectural şi predicamentele aristotelice. Aceasta este catedrala Sacrei Consubstanţialităţi. A cui? A cui cu cine? se va întreba, simplu, cititorul. Este vorba de o consubstanţialitate a materiei cu categoriile gândirii, a pietrei cu însuşi rostul aşezării ei acolo şi nu altundeva, textul relevând astfel şi valenţele lui teleologice.

”Orologiul” este un roman care readuce în prim plan sensul sacrificiului. Şi nu orice fel de sacrificiu, nu conjunctural, de circumstanţă şi fără o finalitate precisă, ci unul cosmologic sapienţial, altruist expiator: cel hristic. Şi nu un sacrificiu substitutiv, ci unul ontologic necesar, asumat prin bunăvoinţă, de recentrare a Axei Universului. Societatea ceasornicarilor este una de elită, care se supune unor rigori de-a dreptul ascetice. Sacrificiul este  întruchipat de urcarea în turn. Ceasornicarul oriental are o teorie minunată, dar nu urcă, cel arab doar va avea să vină peste cinci secole, dar singurul care va urca în turn este fiul ceasornicarului care a construit orologiul. Ceasornicarul aruncă o privire în centrul orologiului, înspre străfundurile lui pornite din hău şi din nimic, iar ”boala timpului” emanat este cuantificată. Ea necesită rectificarea înclinaţiei axului principal, iar aceasta revine în sarcina fiului său. Descrierea turnului şi repararea orologiului (o reparaţie doar temporară) sunt poate scenele cele mai impresionante ale romanului, pentru ca finalul să fie străluminat de o neasemuită meditaţie poetică.

În ”Orologiul” autorul ia de piept chestionabila lipsă de noimă a existenţei sub imperiul timpului liniar şi se răfuieşte cu ea. Aşează degetul pe semnul rănii, unde trebuie împlântat, în inima timpului orizontal, timpul vertical al eternităţii. Pentru aceasta moare fiul ceasornicarului pe treptele unui turn despre care cei mai mulţi se întreabă dacă măcar acesta există. Omul însuşi îşi dezbracă de bunăvoie haina cunoaşterii, îmbrăcând-o pe cea mai comodă, lipsită de dimensiunea ei metafizică. ”Planarea de heruvim” la care este chemat omul în confruntarea cu Fiinţa, deasupra Abisului şi sub semnul Interogaţiei, este înlocuită de ”gimnastica dezorientată a unei păsări de curte care dintr-un impuls atavic şi fără motiv aparent dă haotic din aripi cucerind grandios zece metri.” (Cap. IX)

Poetul, filosoful şi teologul Vasile Chira, cu un gest ferm şi perfect asumat, un gest util doar în faţa Fiinţei, singura instanţă înaintea căreia dă seama, depune la picioarele agorei ceasul de aur al unui senior sfios şi reflexiv, sincer şi solitar, conştient că va fi călcat în picioare, de vreme ce cronopatia agorei nu poate fi vindecată.

(Romanul poate fi citit şi on-line aici.)

Categorii:Articol, Recenzie

De-e ce u-urcăm a-a-acest munte?

S-a citit în biserica monument, a cetăţii Cisnădioarei. Eu n-am poze, că nu. Şi pe margini erau plăci cu nume de eroi. Şi Fara mirosea plăcile cu nume de eroi. Şi cel care a citit şi cea care a citit au stat pe scaunul condamnatului la poezie.

Ioan Moldovan zisese de „o altă dimineaţă a lumii şi a poeziei”. Apoi că „trufia este o mască a slăbiciunii”, şi îi spunea asta lui Ion Mureşan care clama „orgoliul vulnerabilităţii”, şi noi ne holbam cum ei ştiau asta! Şi Ion Mureşan a mai zis că trebuie să construieşti soclul întâi, când te citeşti, ca să ai conştiinţa poeziei. Soclul, adică să reciţi întâi dintr-un clasic preferat.

Ei bine, ne-am urcat noi în dealul abrupt al Cisnădioarei, că acolo-i o cetate care creşte din munte. Şi întrebam urcând că de-e ce u-urcăm a-a-cest munte? Dăncuş a auzit: Pentrucă e-e greu. Pe-entrucă e-mai-a-proape deDu-mnee-zeu.

Şi noi urcam!

Că Ivănescu murise şi sibienii mi-au spus că să merg. Şi m-am dus. Şi Leo Butnaru l-a salutat de dincoace, de parcă vorbea cu el. Şi noi vedeam asta!

Aşa, şi eram la cetate şi eu am plâns când a citit Mureşan despre imaginea lui cu Groşan, care decupa cafeneaua de peste drum şi autobuze şi păduri şi venea înapoi din partea cealaltă a pământului. Am plâns când Mureşan a citit asta.

Că ei nu ştiau că atunci şi acolo se sfârşea totul. La un moment dat, s-a prins Suciu, că i-a spus Dan, acolo la cetate, şi a venit la mine. Fiţi atenţi ce mi-a zis: Bă! Fiecare dintre noi este mâncat de viermi cu aceeaşi viteză, după ce moare!

Atunci şi acolo!

Categorii:Articol

Serile Artgotice – fotocronica de februarie

Photobucket
Pregătiri de seară

Photobucket

Afară Sibiul începuse să fulguiască din nou, când Atriumul îşi pregătea dialogul de seară. Invitaţii lunii februarie erau scriitorul Silviu Guga şi artistul plastic Niu Herişanu. Pe mese aşteptau deja câteva lucrări de sculptură ale celui din urmă, pregătind atmosfera.

Photobucket
Masa (în dreapta) lui Niu Herişanu şi Silviu Guga se pregăteşte să devină centrul atenţiei serii.

Altădată mi-a scris că Dodo i-a cumpărat un colier. Eram, desigur, distrat când am citit scrisoarea şi am înţeles că i-a cumpărat „un cal ieri”. Nu m-a surprins deloc darul făcut de Dodo. Am început să-l simpatizez şi eu pe acest prieten al ei. „Ce frumos din partea lui, mi-am spus, să-i cumpere un cal. Ce fericită trebuie să fie Lelia, un cal e, orice s-ar spune, superb.”

Inclus în proaspăta antologie a prozatorilor sibieni cu o proză scurtă scrisă încă din anii ’70, „Ceva trebuie sacrificat”, din care am redat mai sus scurtul dar savurosul fragment, Silviu Guga, prozator, poet şi critic literar, personaj bine cunoscut al vieţii culturale sibiene, îndeosebi al celei literare, a citit trei fragmente din romanul său gata de tipar, „Incredibile iubiri”, scris din incitanta perspectivă a sexului opus. Spunea audienţei că nu se grăbeşte cu apariţia acestuia, la fel cum spunea mai demult că nu se grăbeşte nici cu publicarea a aproximativ 40 de întâmplări cu Nichita Stănescu, neintenţionând câtuşi de puţin, dar reuşind pe deplin, să ridice nerăbdarea cititorilor domniei sale la cote de avarie.

Photobucket
Silviu Guga

Relansat în 2007 cu romanul „Băiatul din două lumi”, tradus deja în italiană şi maghiară, prezent în mai toate antologiile locale şi nu numai, de proză şi poezie, precum şi în diferite jurii literare, prezenţa sa bonomă s-a făcut cu siguranţă şi mai mult cunoscută.

Photobucket

Niu Herişanu a prezentat o proiecţie cu câteva din lucrările domniei sale, ce se găsesc la locul desfăşurării taberelor de sculptură la care a participat, sau în diverse colecţii particulare sau publice din diferite colţuri ale lumii. Ceramica, lemnul, marmura şi metalul în diferitele ipostaze artistice ale pieselor de pe mesele salonului, fuseseră avampremiera plastică, apoi au fost martorele mesajului liric ce a urmat. Niu Herişanu vă poate spune povestea maternităţii din Bastionul Haller, a străzilor, caselor ori fântânilor sibiene, vă poate conduce printre meandrele istoriei Sibiului şi ale artei de pe malul Cibinului.

Photobucket
Niu Herişanu

Din păcate filmuleţul pe care îl pregătise era prea bun pentru laptop-ul din dotarea cafenelei, dar ipostazele brâncuşiene ale fotografiilor au reuşit să cucerească audienţa. A citit şi câte o poezie din cele trei cărţi publicate până acum: „Născut în bastionul Haller” (2008), „Cioplitorul de vise” (2009) şi „Ochelarii mamei mari” (2010). A anunţat de asemenea viitoarele noi apariţii: „Noii ochelari ai mamei mari” şi „Cei mai noi ochelari ai mamei mari”, titluri deopotrivă de incitante. Ar mai avea poezii de cuprins în volume, iar de sub fumul pipei ori borurile pălăriei apar mereu necuprinse poveşti, pe care le împărtăşeşte întotdeauna cu generozitate. A lăsat impresia unui spirit prea larg pentru o singură seară.

A.D.N.
totul se roteşte
ciclic, ascendent,
tulpina, crengile,
frunzele copacilor
şi mai mult
1, 2, 3,
5, 8, 13, 21,
34, 55, 89
şi următorul trebuia să fie 144,
dar nu l-am mai scris.

(Este o poezie a lui Niu, care are şi ea, desigur, povestea ei.)

Despre Niu şi cărţile sale a vorbit şi jurnalistul Dan Ioan Bogdan parfumând atmosfera şi cu cuvântul, nu doar cu pipa domniei sale.

Photobucket
Dan Ioan Bogdan

O plăcută prezenţă a serii a fost actriţa Ioana Blaga Frunzescu de la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, care a citit din propriile poezii, anunţând şi un interesant proiect viitor, tot de îngemănare a artelor, de data aceasta a literaturii cu muzica, proiect pe care nădăjduim să vi-l prezentăm cât mai curând.

Photobucket
Ioana Blaga Frunzescu

Photobucket
Anda Ionaş

Un alt actor sibian, Cătălin Neghină, ne-a despre vorbit despre proaspăt scrisa monodramă a sa, care se va juca peste câteva zile pe scena sibiană, „Pisica albastră”.

Photobucket
Emil Cătălin Neghină

Dacă în cronica ediţiei lunii ianuarie a Serilor Artgotice spuneam despre foarte tânăra Krista Szocs că este o poetă promiţătoare, am avut plăcerea de a o asculta deja ca laureată a premiului trei al concursului naţional „Student creation”.

Photobucket
Krista Maria Szocs

Photobucket
Mihai Curtean (dreapta) a prezentat colecţia pe care o coordonează, „Raftul de poezie”, a Editurii ATU din Sibiu şi Ovio Olaru (stânga), un foarte tânăr şi talentat poet pe care îl ţine aproape.

Photobucket
Dan Herciu ne-a amintit de un foarte talentat poet sibian, tragic dispărut la numai 21 de ani, Daniel T. Suciu, citind câteva din poeziile acestuia din volumul postum „Copilul între noi”, într-o rubrică ad-hoc de restituiri, care probabil va deveni permanentă.

Photobucket
Călin Sămărghiţan a renunţat pentru o seară la coniac, bând bere, şi n-a avut pipa la el, spre fericirea celor din jur.

Photobucket

Photobucket

Şi a fost seară şi a fost februarie, ziua a doua.

[Fotografii: Gabriel Bordean clicksibiu.ro – alte fotografii]

Categorii:Cronici